praid
Dinspre vest, Praidul este poarta judeÅ£ului Harghita. Aici valea se strâmtează ÅŸi mai mult, munÅ£ii se încumetă mai aproape. Peisajul este un mic paradis pentru cei, care nu se limitează să savureze împrejurimile doar gonind, din maÅŸini ÅŸi autobuze.
Localitatea Praid este cea mai mare comună din Harghita. Înglobează Ocna de Jos, Ocna de Sus ÅŸi micul cătun Békástanya, cu doar 140 de locuitori. În comuna Praid trăiesc aproximativ 7250 suflete, iar în Praid cca. 4000 de persoane. În centrul Praidului se află răscrucea de drumuri prin care se poate ajunge spre nord, peste pasul Bucin, în Gheorgheni, iar spre sud-est prin Corund, în Odorheiu-Secuiesc. Bazinul Praidului este delimitat dinspre nord, est ÅŸi sud-est de MunÅ£ii Gurghiului ÅŸi din partea sud-vestică de platoul Åžiclod prin versantul Harom.
Dacă considerăm că aÅŸezările vechi din Transilvania se datează din anii 1100 – 1334, Praidul se clasifică ca fiind o aÅŸezare relativ „tânără”, fiind atestat din anul 1564. Ocnele (cel de Sus ÅŸi de Jos) sunt atestate încă din anul 1493. Denumirea de Praid (originalul Parajd, în limba maghiară) vine din cuvântul „paraj” cu diminutiv, aÅŸa cum apare în tot bazinul Carpatic, ÅŸi înseamnă mic teren cu iarbă sau păşune mică cu iarbă.
Această „păşune” este străbătut de râul Târnava Mică ÅŸi de afluenÅ£ii acestuia. Târnava Mică se naÅŸte la km 8 al drumului spre Gheorgheni, din cele două pârâiaÅŸe principale: Creanga Mare ÅŸi Creanga Mică. Zonei dintre cele două pâraie i se zice „Botul celor două Crengi”, de către localnici. Acolo a fost cândva căsuÅ£a marelui poet maghiar Áprily Lajos – locul preferat al poetului – de care războiul mondial l-a despărÅ£it definitiv... pârâul MorÅ£ii, pârâul Kali Mic ÅŸi Mare, fântâna lui Lazăr, toate fiind afluenÅ£ii din partea stângă al pârâului Creanga Mică. Aceste pâraie pornesc toate din versanÅ£ii Bucinului ÅŸi MunÅ£ii Gurghiului. Afluentul cel mai mare, lung de 22 km, al Târnavei Mici este pârâul Corund care se varsă în Târnava Mică sub dealul Harom.
Pe lângă Praidul cel „tânăr” înconjurat de pâraiele de munte, stâncile abrupte ÅŸi de pădurile superbe, există ÅŸi memoria unui Praid „străvechi”, care se presupune că a fost lăcaÅŸul populaÅ£iei civile colaterale al sitului militar, care ocupa cetatea „Rapsonné”. Praidul cel „vechi” asigura alimentele ÅŸi materialul uman pentru această bază militară. Cetatea exista deja în momentul în care, cele două mici aÅŸezări – „Bábirkó” ÅŸi „Görgényalja” îÅŸi începeau viaÅ£a proprie pe teritoriul actualului Praid. Aceste părÅ£i aglomerate ale comunei, cu străzi înguste ÅŸi înfundate, sunt caracteristice unui refugiu al populaÅ£iei care migra călare, asemănător curÅ£ilor vechi din localitatea Târgu-Secuiesc. Cu timpul aceste sălaÅŸe s-au unit cu zona salinei ÅŸi strada „NádasfÅ‘”, formând Praidul de azi.
Praidul – ca ÅŸi concept – este strâns înrudit cu sarea ÅŸi cu tot ce se leagă de aceasta. Dar explicarea formării comunei numai cu sarea ar fi o greÅŸeală. Dacă considerăm numărul de angajaÅ£i la salină, până în anii 1958 – 59, acesta nu atingea nici o sută ÅŸi din Praid erau numai 10-15%. La salină lucrau mai mult cei din Ocna de Jos care aveau ÅŸi dreptul de proprietate asupra minei. Acesta a fost ÅŸi motivul pentru care s-a dezvoltat creÅŸterea bivolilor în Ocna de Jos. Pielea de bivol era indispensabil la operaÅ£iile de transport ÅŸi etanÅŸare al zăcământului de sare. Dar mult mai mulÅ£i localnici lucrau în domeniul exploatării ÅŸi prelucrării lemnului, începând din mijlocul secolului trecut la fabrica de chibrituri din Praid lucrau 200 de persoane. De asemenea gaterele din zonă au un trecut de sute de ani. În afară de acestea, locuitorul din Praid creÅŸtea animale ÅŸi lucra pământul. Începând din secolul trecut s-au stabilit în localitate ÅŸi foarte mulÅ£i străini. Mangalul preparat în zonă, cheresteaua ÅŸi lemnul pentru vapoare a ajuns până în FranÅ£a ÅŸi Anglia. Până la data de 4 mai 1944, evreii din localitate au fost catalizatorul vieÅ£ii comerciale. DescendenÅ£ii armenilor au dispărut doar în trecutul apropiat din Praid.
Putem spera, nu fără motive, că atracÅ£ia Praidului – ÅŸi unicului Å¢inut al Sării – va creÅŸte în viitor. Putem afirma că, cel care s-a odihnit odată aici, a beneficiat de frumuseÅ£ea naturii ÅŸi s-a bucurat de ospitalitatea localnicilor – s-a îmbogăţit cu amintiri pentru o viaţă. Întoarcerea aici: este o bucurie de viaţă.
Csiki Zoltán